De la o vreme, se observa o oarecare rumoare printre primarii de sector ai Capitalei. Fiecare, separat, simte nevoia, cu diferite ocazii, sa tinteasca spre primarul general si sa traga macar o singura sageata, cat de cat otravita.
Sorin Oprescu: so pe el!
Nu toata lumea observa acest mic razboi fratricid. Telespectatorii sunt preocupati sa urmareasca marile batalii fumigene dintre Ponta si Crin, dintre Blaga si Basescu, dintre Voiculescu si justitie. Pe langa acesti recunoscuti monstri sacri ai televizorului, primarii de sector par niste miniaturi, care nici macar figuratie nu fac pe micul ecran, decat rareori.
Poate tocmai de aceea, anume ca sa nu para miniaturi si sa ramana neobservati, au hotarat acum vreo saptamana sa se dea mari. Cu sabia scoasa din teaca si amenintand cu chibritul la capatul fitilului, primarii de sector si-au facut asociatie, dand spectacol si oferindu-se sa-si spuna pasul.
Pasul e unul singur: Sorin Oprescu. Baronii locali ai Capitalei il acuza pe baronul general ca nu tine sedinte cu ei in fiecare luna, ca nu-i consulta, nu-i intreaba, ca nu le zice, nu le spune, ba chiar se face ca nu-i vede, atunci cand se uita la ei de sus, din turnul lui de fildes, unde s-a ascuns singur si numai cu Consiliul General langa el.
Carnatul si placinta
Scopul asociatiei se vede de la o posta: e sa-i observe telespectatorii pe primarii de sector ca sunt dispusi la discutii cu primarul general numai de la egal la egal, ca se bat pe burta cu el si ca se trag de bracinari reciproc. S-au saturat sa-l vada numai pe el singur iesind la rampa, ca si cum n-ar sti ca nimeni nu e mai sus decat altul, cum bine zicea si domnul Rica Venturiano.
Telespectatorul dezorientat priveste spectacolul si isi pune elementara intrebare: ce le-a venit primarilor din USL sa se revolte in gura mare impotri
