Nu vezi la televizor, în buletinele de ştiri sau emisiunile de dezbateri, valoarea celor care guvernează o ţară, ci în destinele necunoscute ale milioanelor de oameni care suportă direct consecinţele deciziilor luate la nivel înalt.
Calitatea oamenilor care ne conduc şi efectele deciziilor lor nu se văd în Monitorul Oficial sau în birourile luxos amenajate din Parlament, Guvern, Preşedinţie, sau alte instituţii publice. Se răsfrâng iremediabil în vieţile milioanelor de anonimi care se zbat să supravieţuiască în fiecare zi.
M-a prins noaptea pe drum, la gardul României, lângă vecinii sârbi şi la graniţa între Banat şi Oltenia. Arată superb Orşova noaptea. Am trecut de zeci de ori pe malul Dunării şi nu mă satur niciodată de frumuseţea zonei.
La fel cum nu mă satur de Valea Oltului sau de Piaţa Unirii din Timişoara, de Brasov sau Sibiu. Cred că avem o ţară foarte frumoasă şi că, de multe ori, nu ne dăm seama de asta.
Oprisem mai devreme la Strehaia, oraşul cunoscut pentru palatele cu turnuleţe şi atât. E o benzinărie OMV unde opresc de fiecare dată pentru o cafea şi mai ales pentru ca aici sunt cei mai amabili oameni pe care i-am întâlnit în sutele de mii de kilometri petrecuţi pe drumuri lungi, prin România.
În parcare mi-a atras atenţia un cuplu, cam la 40 de ani. Era cu un Fiat cu număr de Italia, dar după accent ea părea din Moldova şi el oltean.
Vorbeau la telefon cu băieţelul lor lăsat acasă cu bunica.
Se chinuiau, saracii, cu disperare sa-i explice de ce pleacă departe de el, la muncă. Nu era nimic spectaculos în discuţia lor. Tot ceea ce-i spuneau copilului era, de fapt, descrierea unei vieţi normale. Vorbeau despre lucruri pe care ar fi trebuit, în mod normal, să şi le permită în ţara lor, acasă.
După ce i-au spus noapte bună copilului s-au îmbrăţişat şi plângeau. Singuri, în parcare, nici nu observaseră ca eram în maşin
