Primele programe şcolare de organizare a învăţământului pe „curriculum“, reformă care „atinge curricula“ (sic!), după cum scria Andrei Marga, ministrul educaţiei naţionale în prefaţă Ultimul „Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie“ a apărut înaintea gramaticilor academice actuale u o serie de termeni din lingvinstică şi didactică sunt pronunţaţi greşit u Necunoaştere a formei corecte sau tendinţă de a deveni normă?

Obligaţia de a pune la îndemâna celor care utilizează ca mijloc de comunicare limba română un „Îndreptar ortografic, ortoepic şi de punctuaţie“ actualizat, atractiv la lectură şi uşor de mânuit ca volum revine Academiei Române, prin institutele sale de lingvistică. Într-o epocă în care libertatea de expresie a îngăduit oricărui individ cu bani să înfiinţeze un jurnal,o editură, un post de radio sau tv, fără ca produsul cultural respectiv lansat pe piaţă să treacă mai întâi pe sub ochii unei persoane cu pregătire filologică, comunicarea în limba română a intrat în criză. Din acest motiv, greşeli de scriere sau vorbire se întâlnesc peste tot în mass-media.

Norma lingvistică şi uzul general al limbii

În domeniul limbii, prin normă se înţelege o regulă care trebuie respectată. Noţiunea de normă lingvistică sau de normare a limbii presupune de obicei o unitate de vederi în privinţa recomandărilor, cel puţin a celor referitoare la aspectele formale ale exprimării corecte. Lucrul acesta este foarte greu de realizat, specialiştii necăzând de acord întotdeauna asupra regulilor ce trebuie recomandate vorbitorilor unei limbi. În afară de aceasta, în orice limbă sunt mai multe variante, pentru care cei ce utilizează în comunicare idiomul respectiv optează în mod diferit. În această situaţie, la întrebarea „Cum e corect?“ este greu să se dea un singur răspuns, limba fiind un fenomen viu. În plus, o personalitate marcantă – literară,