Ceea ce se întâmplă cu sistemul românesc de educaţie, de 23 de ani încoace – timp în care la conducerea ministerului s-au perindat aproape 20 de miniştri, declanşând aproape la fel de multe reforme radicale, pentru că, nu-i aşa?, ce-a făcut cel dinainte era complet greşit – îşi are una dintre explicaţii în faptul că n-am încercat niciodată – părinţi, profesori, societate – să răspundem la întrebarea din titlu.

O întrebare absolut deloc retorică. Orice sondaj ar dovedi asta cu vârf şi îndesat. Sunt sigur că majoritatea ar răspunde „Pentru că e obligatoriu”.

Recent, am stat de vorbă cu un domn absolut stimabil, din zona intelectuală, care mi-a pus cu sinceritate întrebarea „De ce i-or chinui pe copii cu istoria? Eu, unul, nu mai ţin minte aproape nimic despre Mircea cel Bătrân!”

Chiar: de ce s-o face istoria în şcoală, e clar că marea majoritate a foştilor elevi nu ştiu istorie. Iar cei care vor să urmeze o meserie care presupune cunoştinţe de profil pot să înveţe într-o lună de studiu aplicat mai multă istorie decât reţine un elev mediu după 12 ani de şcoală!

Întrebarea pare perfect justificată, numai că ridică o problemă paradoxală: se poate repeta, cu egală îndreptăţire, referitor la oricare altă materie – exceptând scrisul, cititul, socotitul şi sportul –, aruncând astfel în aer însuşi raţiunile existenţei unui sistem de învăţământ primar, gimnazial şi liceal.

E limpede de ce e nevoie să ştii să scrii şi să citeşti – ceea ce se rezolvă într-un total de câteva zeci de ore. E la fel de clar că nu te poţi descurca fără să ştii operaţiile aritmetice elementare – alte câteva zeci de ore. În fine, de-a lungul întregii vieţi e sănătos să faci măcar un pic de mişcare fizică.

Dar fizică!? Pendulul lui Maxwell, constanta lui Planck, emisferele de Magdeburg!? Cam de câte ori aţi avut nevoie de toate astea de când v-au terorizat la şcoală şi