Potrivit tradiţiei creştine, Sfânta Cruce ar fi fost lucrată din trei feluri de lemn: cedru, chiparos şi măslin sau chiparos, ulm şi merişor. Acest lucru se întemeiază pe următoarea profeţie: „Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele” (Isaia 60, 13). Acest „loc” unde se odihnesc picioarele Domnului a fost interpretat ca fiind postamentul de la baza Sfintei Cruci.

„Să învie Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui; să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul; să piară cum piere fumul; cum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii şi zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită şi de viaţă făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmaşului. O, preacinstită şi de viaţă făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi cu toţi sfinţii în veci. Amin!”

Pomul din care a fost făcută Sfânta Cruce

Potrivit tradiţiei locale, Mănăstirea Sfânta Cruce din Ierusalim a fost zidită pe locul de unde a fost tăiat copacul din care a fost făcută Sfânta Cruce a Mântuitorului. Se mai crede că tot aici a fost înmormântat Adam, cu toate că există şi alte câteva tradiţii legate de locul de înmormântare al acestuia, una dintre ele identificând locul cu piatra de pe Golgota, pe care a fost înălţată Sfânta Cruce.

Pomul Sfânt, potrivit tradiţiilor locale, care au şi fost înfăţişate în icoanele zugrăvite în capela mănăstirii amintite, a avut la origine trei seminţe (măslin, chiparos şi cedru) p