Pentru a corespunde „vieţii idilice comuniste“ din România, multe dintre infracţiunile comise în ţară nu ajungeau la urechile oamenilor, iar statisticile erau măsluite pentru a crea impresia unei societăţi fără paria, hoţi şi criminali. Realitatea nu putea fi negată, însă, iar reporterii vremii relatau, cu putere de exemplu, despre infracţiunile date publicităţii de către Miliţie

În ziarul „Flamura Prahovei“ din Ploieşti, singurul cotidian de dinainte de Revoluţie din oraş, puţine erau subiectele care să nu aibă legătură cu partidul. În afară de paginile de sport şi cultură, cam totul se învârtea, în limbajul de lemn impus reporterilor de la centru, în jurul campaniilor agricole, depăşirea planului de producţie în industrie şi agicultură, cuvântările şi recomandările tovarăşului Nicolae Ceauşescu, relatări despre congrese şi consfătuiri.

O singură rubrică făcea excepţie, „Legea în acţiune“, un fel de buletin de presă al Miliţiei. Ştirile scurte despre „grozăviile“ infracţionale era relatate ba cu umor, ba cu înfierare, dar, oricum, într-un limbaj mai liber al reporterilor care se ocupau pe atunci de rubrică.

Iată, de exemplu, ştirea un „Un om căutat“, apărută în aprilie 1989 în „Flamura Prahovei“. „Ceică Florin, din Ploieşti, este un om căutat de multă lume. În primul rând de cei trei copii minori pe care i-a abandonat, plecând nu se ştie unde. Îl caută, în al doilea rând, mama copiilor, pe care a lăsat-o fără nici un sprijin material. L-au căutat, apoi, organele de miliţie, procuratura, iar acum îl caută judecătoria, deoarece a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de abandon de familie. El a mai suferit o condamnare pentru aceeaşi faptă“.

Avorturile ilegale, date publicităţii

Oricât de amuzante ar fi fost, însă, circumstanţele unei infracţiuni sau imboldul de a o relata, aceste ştiri punctau întotdeauna pedepsele, pe atunci mult