Sectorul energetic, din resurse fie regenerabile, fie convenționale, are nevoie de fonduri pentru dezvoltare. Investiții din zona privată, nu din partea statului.
Obținerea indepen-denței energetice este un deziderat pe care România nu își poate permite să îl rateze. „Războiul“ energetic este cel puțin la fel de important de câștigat precum actuala criză financiară. Ambele ne afectează semnificativ și direct viața, cu diferența că tot ce ține de energie se întinde pe perioade foarte lungi de timp, în care sistemul monetar se poate schimba sau modifica de mai multe ori.
Cu alte cuvinte, banii nu țin de cald, nici la propriu și nici la figurat, dacă își pierd valoarea. Iar capacitatea unei țări de a asigura necesarul de energie pentru locuitorii săi poate însemna supraviețuirea economiei, și nu numai în perioade de crize globale.
Mai mult decât atât, avem nevoie ca de aer de investiții, mai ales investiții străine. Sectorul energetic a reușit să atragă destule fonduri în ultimii ani; numai proiectele de energie eoliană au adunat 1,5 miliarde euro în ultimii doi ani. Potențialul României este însă mult mai mare, iar energia nu înseamnă doar turbine eoliene. Din zona investițiilor alternative, avem acum și panourile fotovoltaice, și gazele și petrolul de șist.
Mai puține subvenții
Producția de energie prin turbine eoliene a ajuns să acopere, anul trecut, 5% din producția totală a României, adică 2.000 de MW, iar până în 2020 ponderea acesteia ar trebui să ajungă la 24%. Certificatele verzi pe care statul le oferă pentru energia regenerabilă au atras mulți investitori și atrage în continuare. Numai că au apărut, deja, probleme legate de dezechiblibrul creat în sistem de subvenția acordată producătorilor de energie verde, subvenții pe care producătorii „clasici“ nu le primesc.
Statul a decis reducerea schemei de sprijin pentru energi
