Într-o dimineaţă, o tipă ceva mai ciudată , „lovită la propriu”, de o boală probabil extremă, îi povestea alteia – despre sora ei dintr-o provincie din nordul ţării (să fi fost oare vorba chiar despre Bistriţa? Posibil...), soră ce avea comportament de călugăriţă. Călugăriţele sunt otrăvite încă din copilărie de morbul singurătăţii şi al morţii...

cel mai mult îmi place, când mă trezesc dimineţa, să-mi ţâşnească în faţă, mutra albă şi descărnată, de călugăr, a peretelui din faţa mea.

Călugăr dezintegrat pe orizontală

călugăr sfâşiat pe verticală

Maria Bistriţescu, secretară la o firmă de calculatoare din oraş, s-a trezit în această duminică dimineaţă foarte hotărâtă să citească o poezie adevărată. A găsit, pe masa din bucătărie – o cărticică mică şi neagră - „Intimitate” de Angela Marcovici.

Se găseşte de cumpărat la Sinagoga din Bistriţa, este mică şi încape în buzunarul de la piept. Măcar atâta utilitate să demonstreze şi poeţii ăştia în ziua de azi! consideră Maria Bistriţescu, citind mai departe, pe nemâncate:

vibraţiile matematice ale intensităţii privirii

peretelui

le purtăm în sânge, nu în creier

vibraţiile matematice ale suferinţei adânci pe care mi-o dă imaginea ireală a peretelui le am în sânge, nu în creier. Sunt o cădelniţă ce se clatină şi se prăbuşeşte în faţa peretelui

acum, Blocul NU, acolo unde Alex încă nu avea sex, unde am scris în delir despre structura nopţii NU în timpul urletelor copilului revoltat încă din faşă. Acolo unde am şters scrisul de pe faţa pământului.