Una din vorbele de duh care ne-a fost lăsată moştenire din vechi timpuri este aceea conform căreia publicul are întotdeauna dreptate. Este citatul preferat pentru realizatorii de programe radio şi TV, care deşi nu-s de acord cu aburelile pe care le promovează se ascund cu bună ştiinţă după această constatare. Dacă melomanii timişoreni şi nu numai sunt îndrăgostiţi de muzica „popcorn – şaorma cu de toate“ înseamnă că asta trebuie să le dăm non – stop toată ziulica şi pe la radio. Ş-atunci de ce să te mai mire că o melodie care are versuri de genul „Şi guşterii ştiu că la noapte boxele astea nu tac/Rog vecinii să mă ierte că nu ştiu prea bine ce fac/ Toţi băieţii-s pe jos, iar fetele-s pe val/ Toată lumea-i cu mâinile-n aer, băi, cred că aşa-i normal“ ( J. Yolo – Te pup pa pa) e fredonată de public? Probabil că e cât se poate de cool să asculţi laolaltă Maria Tănase şi manele, dar „diversitatea“ asta se lasă cu tot felul ciudăţenii.

După ani şi ani, vorba unui hit Compact, am „picat“ din nou în atmosfera concertelor Studentfest, unde pe scena unui club s-au produs trupe care abordau de la rock alternativ la grohăituri fără sens. Sau de la muzică medievală la french can can. Dincolo de toate, reacţia marei majorităţi care se afla la faţa locului a fost una de o lehamite scoasă parcă din cartea cu poveşti. Mulţi indivizi de aici (viitori intelectuali, of course) aveau nişte feţe de „eu am văzuit totul şi nimic nu mă mai surprinde“ de zile mari. Am sesizat acelaşi feeling pe care îl ai în cluburile de fiţe unde nişte indivizi „şmecheri“ stau la masă cu băuturi scumpe şi au nişte expresii întipărite pe chip de zici că cineva i-a adus cu forţa în clubul respectiv. Tabloul poate fi completat cu „felia“ aia de clienţi cu bani care cer barmanului o băutură deosebită. Ce mai contează faptul că barmanul se chinuie să-i explice că „chestia“ aia se bea într-un fel anume?