Aula Magna a Universităţii „Petru Maior” din Târgu-Mureş a găzduit joi, 11 aprilie, work-shop-ul „Perspectivele medierii în contextul noului Cod de Procedură Civilă”, din cadrul secţiunii “Drept privat” a conferinţei ”The Challanges of the 21st Century in Law and Public Administration.” Evenimentul a fost organizat de Facultatea de Ştiinţe Economice, Juridice şi Administrative, în colaborare cu Uniunea Naţională a Mediatorilor din România – Filiala Mureş şi Asociaţia Mediatorilor Mureş.

Baza legală a medierii

Ioana Marin, reprezentant al Consiliului de Mediere, a declarat că această manifestare reprezintă o modalitate de promovare a medierii în judeţul Mureş şi vine în sprijinirea aplicării medierii. “Legea 115/2012 a reprezentat un izvor a două instrumente majore ale medierii. Primul instrument este reprezentat de recunoaşterea mecanismului de mediere extrajudiciară prin care acordul de mediere devine act cu putere executorie, iar al doilea instrument este obligaţia de informare a părţilor dintr-o dispută în anumite categorii de litigii precum protecţia consumatorilor, malpraxis, litigii de muncă”, a afirmat Ioana Marin care a identificat trei izvoare pentru obligaţia părţilor de a se informa: legea (192/2006), decizia sau recomandarea judecătorului acolo unde împrejurările cauzei creează premiza unei medieri (Articolul 227 din Codul de procedură civilă), şi convenţia părţilor.

Obligaţia informării fără sancţiune

Cât de eficientă este această obligaţie atât timp cât nu există o sancţiune? OUG 90/2012 introduce sancţiunea inadmisibilităţii, însă aplicarea acesteia a fost prorogată de OUG 4/2013, urmând a se aplica de la 1 august 2013 şi doar proceselor începând cu acea dată. O altă posibilitate de a sancţiona este prin supendarea cauzei, iar în cazul convenţiei părţilor se aplică sancţiunea amenzii. Ioana Marin a susţinut că nu interesează sa