Bilantul economic al doamnei Margaret Thatcher, ca prim ministru al Marii Britanii (MB), este foarte controversat. Unii accentueaza “socul” ca forma de supply side economics (stimulare a ofertei), pe care l-a aplicat unei economii/societatii vazuta in amortire si captiva a unor sindicate “inflexibile”. Altii, arata cu degetul la fracturi in societate, la o lipsa de compasiune fata de cetateni, la disparitia unor ramuri traditionale si pierderea excelentei in industrii de varf. Doamna Thatcher a fost la originea unei schimbari radicale de abordare in politica economica, care a rezonat cu politici de peste Ocean aplicate de administratia Ronald Reagan. In continuare vreau sa punctez mai ales un  aspect: atitudinea fata de crearea zonei euro.

Doamna Thatcher a avut o pozitie lipsita de echivoc, de respingere a intrarii MB in zona euro. Nu a crezut in indemnurile unor comilitoni de varf din Partidul Conservator, de a alatura MB proiectului monedei comune. Poate instinctul, poate amprenta suveranista a relatiei dintre MB si alte tari din UE, poate sfaturi de la consilieri economici (pe prof. Alan Walters am avut posibilitatea sa il cunosc la cateva dezbateri) au cantarit  in decizia luata. Opinia mea este ca toate aceste ingrediente au contat in algoritmul alegerii facute. Avand si beneficiul analizei retrospective vedem ca pozitia doamnei Thatcher a fost corecta.

Criza adanca a zonei euro este mai mult decat una a sistemului financiar; ea impleteste dificultati enorme ale bancilor cu o organizare defectuoasa institutionala si de politici, cu diversitatea prea mare intre economille compnente. Respect, fara a impartasi aceeasi paradigma, gandirea lui Milton Friedman si il apreciez deopotriva pe Martin Feldstein. Ambii au judecat cu scepticism proiectul monedei comune asa cum a fost gandit si apoi pus in aplicare. In 28 august, 1997, Friedman a scris u