Începînd de miercuri, 3 aprilie 2013, dimineaţa, cînd a devenit știre zvonul despre propunerea ca Laura Codruţa Kövesi să fie șefă la DNA, timp de vreo săptămînă şi ceva, pe scena publică românească a izvorît și s-a manifestat un fapt greu de născocit pînă şi de fantezia celor mai zurlii comentatori politici:
Atacarea lui Traian Băsescu de către publiciști și membri ai societății civile care s-au remarcat în ultimii nouă ani, mai precis din 2004, drept cei mai crînceni susținători ai candidatului la Președinție și, mai apoi, ai președintelui țării în numele Revoluției Portocalii.
Deşi în formule diferite, mergînd de la sugestia insinuantă pînă la acuzarea făţişă, Traian Băsescu fost ţinta criticilor energice pentru ceea ce a fost numit, succesiv sau concomitent:
Tîrgul mizer cu Victor Ponta în detrimentul Justiţiei independente, trădarea lui Daniel Morar de către Traian Băsescu, abandonarea anticorupţiei de către Traian Băsescu, părăsirea de către Traian Băsescu a idealurilor Revoluției Portocalii.
Citind Evenimentul zilei din ultimele luni ale lui 2004, vei descoperi printre cei care se închinau la Traian Băsescu mai ceva ca la un Ayatolah pe mulți dintre cei care-l înfățișează acum drept un om al compromisurilor care nu se fac, drept un Președinte care vrea să-și asigure liniștea pe ultima perioadă de mandat prin sacrificarea unor Eroi ai luptei împotriva corupției precum Daniel Morar și Monica Macovei.
Atacurile, asemenea unor rachete cu rază medie de acțiune, sînt lansate în numele electoratului care l-a păstrat pe Traian Băsescu la Cotroceni, în vara lui 2012, boicotînd Referendumul.
Cei care le poartă nu obosesc a menționa și dreptul lor de-al scărmăna pe Traian Băsescu, pentru că, în 2012, s-au sacrificat apărîndu-l de asediul USL-ist.
La rîndu-i, Victor Ponta a fost și este ținta unei campanii de presă virulente porni
