Am să reproduc, mai jos, prin sintetizare (iartă-mă domnule Cehov!) o mică povestire a marelui scriitor rus, intitulată „Vanka“. Vanka este un băiat de nouă ani care lucrează la stăpân. Într-o seară s-a hotărât să-i scrie bunicului, aflat la mare depărtare, într-o izbă sărăcăcioasă.
„Dragă bunelule te felicit de sărbătorile de iarnă şi-ţi doresc să-ţi dea Dumnezeu tot ce-ţi doreşti. Că eu nu mai am nici tătucă, nici mămucă, numai pe tine te mai am.
Aseară, bunelule m-am ales cu o scărmăneală. Stăpânul m-a înşfăcat de păr, scoţându-mă în ogradă, m-a croit straşnic cu cureaua, şi asta pentru că m-a furat somnul când legănam copilul dumnealor în copaie. Iar mai zilele trecute, stăpâna m-a pus să curăţ o scrumbie, şi eu m-am apucat s-o curăţ de la coadă. Şi atunci dumneaei a luat scrumbia şi a început să mă plesnească peste bot cu capul scrumbiei. Calfele îşi bat joc de mine…“ (…)
„Dragă bunelule, fă-ţi pomană şi ia-mă de aici! Du-mă acasă, în sat, că nu mai pot răbda… Mă ploconesc înaintea ta până la pământ şi am să mă rog de sănătatea ta cât oi trăi, numai ia-mă de aici, că de nu, să ştii că mă prăpădesc…“
Vanka băgă scrisoarea în plic, lipi plicul cu salivă, apoi scrise adresa destinatarului: „BUNICULUI, ÎN SAT LA NOI“
Ieşi afară şi băgă plicul în prima cutie poştală întâlnită.
Democraţia este, dacă nu cea mai perfectă, este cea mai perfectibilă orânduire socială din istoria omenirii. În democraţie conduce demosul, adică gloata, prin aleşii ei. Democraţia este chestia aia în care unii ridică mâna, alţii o lasă în jos şi apoi toţi se ceartă între ei. Cum până când se ceartă? Până când îşi aduc aminte pentru ce s-au certat. Apoi o iau de la capăt.
Totuşi, în unele cazuri nu se poate aplica democraţia: în armată, bunăoară. Cum ar fi să se supună la vot atacul sau retragerea? Sau cum ar fi să se voteze ora deşteptării şi stabi
