Ne-am întâlnit cu lingvistul şi publicistul Vlad Pohilă într-un local din centrul Chişinăului. În timp ce acesta vorbea despre soarta limbii române şi învăţământul în rusă din Moldova, din boxe răsunau marşuri sovietice. Este realitatea în care trăim.
„Adevărul“: Ce părere aveţi despre iniţiativa legislativă a deputatei Ana Guţu, care a tulburat apele? Este oportună acum? Este elita noastră politică pregătită să discute acest subiect?
Vlad Pohilă: Este oportună, dar întârziată. Trebuia pusă în discuţie când a fost adoptată Constituţia. Atunci, dacă era fermitate, se punea punct. Era acceptabilă şi soluţia solomonică a lui Lucinschi cu parantezele. Au râs de ea, dar parantezele înseamnă identitate. Asta scria în Constituţie, că-s paranteze nu mai interesa pe nimeni. Este regretabil că o iniţiativă bună, nobilă, este terfelită, pentru că urmăreşte vădite scopuri electorale. Sigur că actualele elite n-au s-o accepte. N-are sorţi de izbândă, pentru că nu s-a lucrat. De ce nu au pus problema în 2009-2010, atunci când erau uniţi? Au ieşit acum pentru că au vrut să-şi adauge bile albe.
Despre elitele politice din anii ’90 se spune că au fost laşe, pentru că erau homo sovieticus. Cum vedeţi elitele de astăzi?
Nu erau atât laşe, cât s-au orientat bine pentru a trage foloase, nişte profitori. Au avut un egoism şi şi-au păzit comoditatea...
La distanţă de ani, cum vi se pare legea adoptată la 31 august 1989? Mai e ceva valabil din ea sau trebuie abrogată, pentru că e una din sechelele vechiului regim?
Aproape nu mai este nimic valabil. La fiecare articol acolo scrie „sau în limba rusă”.
Dar starea de fapt nu este exact cum scrie în lege?
Eu am fost implicat direct la redactarea acestei legi, am adus modelele baltice, de unde s-a influenţat masiv. Pentru atunci era bună. Greşeala a fost însă că în Ţările Baltice n-a fost niciodată
