„Eu nu am absolut nimic să le reproşez proştilor, îi consider doar nişte oameni bolnavi. Prostia nu este o stare firească, nu este naturală, motiv pentru care, după părerea mea, nu are absolut nicio şansă”, îşi spuse, într-o bună dimineaţă, senatorul liberal Puiu Haşotti, uitându-se cu mare atenţie în oglindă înainte de a ieşi pe uşă în drumul către serviciu. Atât de mult îi plăcu propriul ­pan­seu – generat, după cum se poate constata, dintr-o sumară, dar profundă autoevaluare – că-i rămase undeva, în adâncurile memoriei recente.

Şi avu ghinionul ca tocmai această memorie recentă să-i joace o festă de zile mari. La o ieşire publică în calitate de lider al senatorilor liberali, scoase, din străfundurile fiinţei sale, citatul respectiv, înlocuind – a naibii fatalitate! – cuvântul „prost” cu „homosexual”. Ce a ieşit, ştim cu toţii: „Eu nu am absolut nimic să le reproşez homosexualilor, îi consider doar nişte oameni bolnavi. Homosexualitatea nu este o stare firească, nu este o relaţie naturală, motiv pentru care, după părerea mea, nu are absolut nicio şansă”.

Ce a urmat, însă, ne arată că domnul Haşotti nu este singurul român suferind de boala numită în primul paragraf, boală care, din fericire pentru cei afectaţi, nu doare. Nu doar că el s-a alăturat corului de homofobi de serviciu – gen Gigi Becali, Mădălin Voicu şi Vadim Tudor (oare de ce a tăcut acesta până acum pe acest subiect?) – dar partidul său şi colegii din alianţa socialistă se fac că plouă. Cu excepţia unei timide şi firave reacţii a purtătorului de cuvânt al social-democraţilor - care a afirmat că declaraţia mârlănească a lui Haşotti este doar „disproporţională şi regretabilă” – mai toţi s-au grăbit să-l înfiereze pe autorul iniţiativei legislative privind reglementarea parteneriatului civil dintre persoane de sex opus sau de acelaşi sex, deputatul PSD Remus Cernea, cel care a avut şi înd