Speram ca liberalii să-i ceară lui Puiu Haşotti să-şi retragă evaluările despre homosexuali – că sînt „nişte oameni bolnavi” – şi despre homosexualitate – că „nu e o stare normală” – iar, în caz contrar, să-l avertizeze că-i retrag sprijinul politic. Scurt şi cuprinzător! Această tăcere complice a liberalilor faţă de opiniile descalificante şi periculoase ale colegului lor de partid mă stupefiază!! Cît despre încercarea lui Haşotti de a ieşi basma curată din scandalul pe care l-a provocat – cum că ar fi făcut o declaraţie politică – ăsta e un fel de a spune că un politician îşi poate permite să debiteze orice înfamie, fiindcă e politician. Să-i explic aici lui Puiu Haşotti, istoric şi fost ministru al Culturii, că bate cîmpii ar fi pierdere de vreme, Ca istoric ar fi trebuit să ştie mai multe decît exprimă, aidoma unei babe analfabete, despre homosexuali şi homosexualitate. Nu ştie. Ca om de cultură ce se crede, pe acest Puiu Haşotti ar fi trebuit să-l împiedice să-i iasă din gură o asemenea „declaraţie politică” o lungă listă de homosexuali iluştri şi consideraţi cît se poate de sănătoşi şi de normali la vremea lor, care au rămas în istorie şi despre care măcar ar fi trebuit să fi auzit. Poţi să nu fii de acord cu legalizarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, dar în termeni civilizaţi şi cu titlul de opinie personală, nu ridicîndu-ţi insultător în cap poalele ignoranţei! După părerea mea, admiterea la starea civilă a căsătoriilor persoanelor de acelaşi sex, n-ar însemna decît legalizarea unei stări de fapt. Patru mari religii monoteiste resping asemenea căsătorii. Papa Ioan Paul al II-lea i-a sfătuit pe homosexualii catolici să-şi poarte această cruce „cu discreţie”. Dar nu şi-a permis să le agaţe tinichele infamante de coadă şi nu le-a întors spatele anglicanilor care permit şi religios căsătoria între persoane de acela