Deşi este doar un exemplu pentru ceea ce vreau să vă spun, cred că se impune de la bun început să lămurim dacă taxa de solidaritate de 10% pentru bugetarii care au venituri de peste 1000 de euro ar fi justificată sau nu, dacă este corect să o aplicăm numai pentru salariaţii din sistemul de stat foarte bine plătiţi, având în vedere perioada de austeritate prin care cu toţii ne asumăm că trecem.

În primul rând, vorbim despre nevoia de a eficientiza modul cum se lucrează şi se plăteşte la stat, mai ales că am tot promis acest lucru, dar cel mai important argument mi se pare a fi semnalul pe care îl dăm cetăţenilor că nu înlocuim clientela lor, care s-a îmbogăţit din banii statului, cu ai noştri, care de-abia aşteaptă. Nu cred că mai este nevoie să compar salariile imense din regiile de stat cu salariul unui profesor sau al unui medic, toată lumea ştie diferenţele. De aici şi realităţile care ne-au determinat să analizăm o astfel de taxă, cu intenţia de a realiza o echilibrare.

În acelaşi timp, pot să accept şi să respect inclusiv poziţia liberalilor, care din principiu sunt împotriva supraimpozitării, indiferent de procent şi context, aceasta nefiind nicidecum o atitudine conjuncturală, specifică doar acestei propuneri.

Însă nu pot fi de acord să aud că aceeaşi problemă este prezentată pe mai multe voci, toate din USL, însă cu poziţii contrare. Din punctul meu de vedere, atunci când există opinii contradictorii pe diferite teme, aşa cum poate este şi normal să apară, ar fi indicat ca liderii sau responsabilii pe subiect să analizeze problema cât timp este necesar şi să iasă public cu o soluţie clară şi asumată de toată lumea. Chiar nu înţeleg de ce aleşii partidelor aflate în componenţa USL ar putea fi puşi în situaţia să explice ce au vrut să spună liderii, fiecare susţinându-l pe al său, bineînţeles, cu riscul uno