„Pe pământ e foc şi sete oarbă/Mai avem nevoie şi de iarbă” (Cântec pentru sănătatea ierbii)

Doar pentru că este primăvară, nu înseamnă neapărat că natura va izbuti să renască. Şi dacă totuşi o va face, va fi pe răspunderea ei.Treaba cu regenerarea nu pare să ţină seama decât de anotimpuri, nu şi de creaturile bipede dotate cu inteligenţă suprioară. Pentru că inteligența cosmică nu s-a oprit la timp din procesul creaţiei, în ceea ce a mai rămas din peisaj apare, odată cu primele raze de soare, Omul de Iarbă Verde. Nu, nu este un spiriduş şi nici o zână a pădurii, ci mai curând un duşman pătimaş al acesteia. Acest om nu este nici măcar verde, dar cromatica sa nu face subiectul acestei discuţii. Pe lista cu însuşiri pe care nu le are putem trece şi „vegetarian”, în ciuda poreclei pe care i-am dăruit-o. Ar fi o aberaţie din partea omului să îşi strice apetitul cu buruieni, atâta vreme cât se ştie că leguma cea mai bună este porcul.

Aşadar, omul şi cel mai bun prieten al său, porcul tranşat, pornesc împreună spre inima codrului. Dacă nu îi place codrul, omul nostru se poate îndrepta către plajă, căci şi acolo e loc berechet pentru împlinirea poftelor pantagruelice pe ritmuri de Opa Gagnam Style sau Harlem Shake.

Odată ajuns…oriunde în afara bârlogului său, Gogul nostru de azi, pe care l-am putea numi şi Verde Împărat, pentru că are puterea de a preschimba tot ceea ce este verde în nimic, va face tot posibilul să îşi asigure o şedere cât mai tihnită. Asta pentru că el, fire adaptabilă, poate preschimba orice cotlon din univers într-o văgăună primitoare, perfect adaptată nenumăratelor sale nevoi. Se pare că, mai nou, adaptabilitate înseamnă capacitatea de a converti tot ce există într-un paradis capabil să vină în întâmpinarea nevoii noastre de a vegeta. Cu toate acestea, vegetaţia însăşi nu va beneficia de acelaşi tratament privilegiat, după cum vom af