Mi-au rămas în memorie multe fragmente din excelentele analize de informaţii furnizate, pe vremuri, de către Direcţia Informaţii Militare, conducerii statului ceauşist, dar ale căror sensuri nu au fost niciodată înţelese de bolnavii şi obtuzii politici ai momentului.
Un fragment dintr-o importantă analiză avertiza că „o formă de confruntare o constituie războiul special ale cărui metode şi mijloace sunt, de regulă, secrete şi derutante, aplicarea şi folosirea lor fiind încredinţată serviciilor de informaţii, trupelor special de cercetare-diversiune, unor instituţii şi organizaţii aflate sub acoperiri politice, economice, culturale, ştiinţifice etc., mijloacelor de informare în masă, emigraţiei politice”.
Această concluzie clară şi exactă, mă îndreptăţeşte să reafirm (poate ne-or auzi şi unii diletanţi din unele servicii de intelligence ale democraţiei dâmboviţene), că munca de culegere de informaţii este azi, ca şi mâine şi poimâine, extrem de importantă şi tot mai urgent necesară. În lumea contemporană, nici cele mai sărace state nu-şi pot permite să se lipsească de datele şi analizele oferite de serviciile speciale, cu condiţia ca produşii de informaţii obţinuţi să fie exploataţi eficient şi valorificaţi oportun la etajele superioare ale deciziei politice. Valorificarea informaţiilor presupune şi implică, totuşi, necesitatea unei decizii politice ferme. Şi nu a unui comportament decizional ezitant şi confuz.
Diriguitorilor noştrii postdecembrişti, aflaţi, din păcate, sub puterea unor agenţi de informaţii bine lipiţi de cabinetele deciziei strategice, le-a lipsit sângele adevărat românesc din instalaţia defectă a capului, adică a lipsit tocmai acest combustibil, extrem de important, necesar la vremuri de cumpănă: decizia fermă şi neezitantă.
Istoria recentă a comunismului, precum şi cea a războiului rece, consemnează episoade controver
