Când a semnat pactul cu Traian Băsescu, Victor Ponta a vrut să arate că priveşte spre viitor şi nu spre trecut. Crescut sub umbrela lui Adrian Năstase, cu un socru uns cu toate alifiile, avându-l ca naş pe şeful SRI, şi bazându-se pe cel mai mare partid - PSD, Victor Ponta are potenţial pentru a deveni în următorii ani principala forţă pe scena politică. Botezul în politică l-a primit sub diferite nume: Micul Titulescu, Mickey Mouse, Dottore şi Pisicuţul. Le-a depăşit, cu ironie, pe toate. Pentru a ajunge şef la Palatul Victoria, Ponta şi-a pus semnătura pe acte de colaborare cu: Crin Antonescu, Gabriel Oprea, Kelemen Hunor şi Traian Băsescu. Doar Dan Diaconescu a lipsit din această ecuaţie, deşi „ambasadorii Vanghelie şi Hrebenciuc”, lucraseră şi în această zonă. Prin fiecare înţelegere făcută, el s-a asigurat că scopul său va fi atins, că are majoritatea necesară pentru a ajunge la Palatul Victoria. Nu a lăsat nimic la voia întâmplării. După ce a devenit premier, Ponta a conştientizat faptul că Traian Băsescu nu mai reprezintă principalul pericol pentru el. A depăşit etapa sloganului „jos Băsescu”, deoarece nu îi mai este folositor. Preşedintele este perceput drept un personaj din trecut, relativ inofensiv pentru viitor. Mai mult, premierul a înţeles că poate fi un sprijin, un aliat. Pacea pe termen scurt cu Băsescu îi poate asigura o anumită linişte în privinţa guvernării, prin eliminarea atacurilor care puteau veni dinspre Palatul Cotroceni. Mai mult, cei doi pot face front comun în tentativa de recredibilizare a lui Ponta în plan european. În schimb, Ponta a înţeles că marea bătălie o reprezintă cea cu Crin Antonescu – care vrea să reprezinte viitorul în această ţară din postura de preşedinte. Prins între Băsescu şi Antonescu, Ponta face un abil joc pentru întărirea propriei imagini, dar şi a partidului pe care îl conduce. În acest moment, principalul obiectiv p