Dacă oferta publică se închide marţi cu suprasubscriere, cât mai aproape de limita maximă de vânzare a acţiunilor, de 230 lei, speculatorii au motive să spere într-o evoluţie bună a acţiunilor pe termen scurt. Pe termen lung însă, cine rămâne captiv în companie îşi asumă riscuri importante. Explicăm mai jos de ce.
Suprasubscrierea acţiunilor poate alimenta cererea viitoare. Dacă preţul la care se închide oferta se află în apropierea limitei minime din intervalul de subscriere, adică 170 lei, vor fi greu de convins alţi investitori să ia acţiuni la un preţ mai mare decât cel oferit de investitorii instituţionali. Dacă preţul final este aproape de 230 lei – posibilitate mai mult teoretică, e foarte greu de crezut că se va licita peste pragul psihologic de 190 lei din oferta de listare la Bursă de acum câţiva ani – atunci acţiunile ar mai putea urca pe motiv că... statul/intermediarii au fost mai rezervaţi în pretenţii decât era cazul. Indiferent de preţul la care se închide marţi oferta secundară de la Transgaz, cine pariază pe acţiunile transportatorului de gaz are mari şanse să iasă în pierdere. Să trecem în revistă riscurile.
Gazoductul Nabucco: sunt câteva miliarde euro partea companiei la construcţia gazoductului, la o capitalizare a Transgaz de aproximativ 500 milioane euro. Dacă ia credite de valoarea asta, adio dividende pe termen lung spre foarte lung.
Liberalizarea preţurilor va reduce treptat consumul de gaze (la consumatorii industriali se termină liberalizarea în 2014, deci destul de repede).
Nu se ştie cum se tranşează contractele de tranzit semnate cu Gazprom. Expiră în 2015 şi 2016, statul român le-a denunţat deja, dar rămân în vigoare până la expirare.Dacă se transformă în unele venit-plafon, profitabilitatea Transgaz scade.
UE doreşte reglementarea tarifelor de tranzit extern, cel mai probabil preţul va fi în scădere
