Natura a inventat cateva metode excelente pentru a-si proteja creatiile de intemperiile iernii. Mamiferele isi indesesc blana, pasarile isi impermeabilizeaza penele, ierburile renasc din radacini sau rizomi, copacii aproape se golesc de seva, insectele se ascund in pamant. Insa nicio tactica nu este mai ciudata si mai eficienta decat criogenia (inghetarea temporara).
Frigul extrem este periculos pentru ca duce la inghetarea apei din interiorul celulei. Odata inghetata, apa isi mareste volumul; componentele celulei devin rigide si, sub presiunea ghetii, plesnesc. Pe de alta parte, in lichidele dintre celule, in sange etc. se formeaza ace de gheta care, la randul lor, distrug organismul.
Rana sylvatica, broasca de padure nord-americana, al carei areal se intinde la la muntii Apalasi pana in padurile Alaskai, a gasit o cale extraordinara de a face fata temperaturilor scazute din mediul sau natural. La sfarsitul toameni, batracianul ingheata bocna, devenind solid. Cum de reuseste sa reinvie primavara? Organismul broastei contine o substanta care impeidica formarea acelor de gheata.
10 ani fara apa
Tardigradele sunt o familie de nevertebrate atat de mici (0,1 - 1,5 mm) incat nu au sistem circulator si respirator. Aceste insecte, care traiesc de obicei in medii umede, au o capacitate de adaptare uimitoare, putand sa traiasca in padure, in apa sau in pamant, insa si la 6.000 m inaltime, in muntii Himalaya, sau la 4.000 m adancime, in ocean.
Ceea ce face tardigradele inca si mai extraordinare este faptul ca supravietuiesc atat la -273 grade C, cat si la +151 grade C. In timpul unor experimente de laborator ganganiile au fost scufundate in heliu lichid (un singur grad peste zero absolut), in apa clocotita, in alcool pur sau au fost supuse unei presiuni de 600 mega Pascali (de sase ori presiunea din ocean la 10 km adanci
