Să începem cu serviciul de urgenţă 112. Este un serviciu conceput prost din start, în contextul în care eşti pus să descrii de cel puţin două ori problema ce te-a făcut să suni. Mai întâi vorbeşti cu o centralistă, căreia trebuie să-i dai toate amănuntele urgenţei, după care, în funcţie de cum interpretează ea povestea, îţi face legătura la una dintre instituţiile ce ar trebui să rezolve problema semnalată, unde din nou trebuie să descrii, cu lux de amănunte ce şi cum s-a întâmplat, unui alt operator (chestie pe care ar fi trebuit să o facă, de fapt, operatoarea care ţi-a răspuns la telefon.
Dacă din start ai fost direcţionat greşit de prima centralistă, problema rămâne în aer. Sau pe fir. Iar de urgenţa ta se alege praful. Mai exact, 112 este doar un serviciu - adică un loc de muncă - pentru câteva zeci de telefoniste, în niciun caz un serviciu centralizat de urgenţă. Când apelezi 112 suni, de fapt, la un serviciu de intermediere a unei convorbiri. Nu mai vorbesc despre faptul că Poliţia Locală, de exemplu, nu este conectată la 112. Dar asta este altă poveste.
Când vezi un mistreţ alergând prin oraş şi lovind un biciclist, evident că suni la 112, gândindu-te că este un animal sălbatic care poate ucide lejer un om. Asta a şi făcut preşedintele organizaţiei non-guvernamentale Clubul de Turism "Proilavia" vineri dimineaţă, pe la 6.30, fiind martorul scenei de mai sus, undeva prin cartierul Viziru, pe lângă Parcul Monument. Telefonista de la 112 l-a direcţionat către Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă, însă ofiţerul de serviciu de acolo o fi considerat că, la ora aia, un mistreţ prin oraş nu este chiar aşa o mare urgenţă. A ascultat povestea şi atât. Operaţiunea "Mistreţul" s-a încheiat subit, fără ca măcar să înceapă. Ulterior, ISU a şi negat că ar fi primit un asemenea apel.
Pus în faţa evidenţei (apelurile la 112 sunt, totu