Poetul sucevean Vasile Pînzariu, poetul „cuvântului tras pe roată”, fost deţinut politic, un om care şi-a petrecut anii tinereţii între pereţii mucezi ai temniţelor comuniste şi în hăul întunecat al galeriilor minelor de plumb din sinistrul triunghi concentraţionar Baia Sprie, Cavnic, Valea Nistrului, a închis ochii pentru veşnicie.

La vârsta de 83 de ani, Vasile Pînzariu s-a retras să-şi odihnească trupul zdrobit de „cumplitul măciniş” al închisorilor („cumplitele mori ale dezumanizării şi distrugerii”), care i-au spulberat visele şi i-au deturnat existenţa de la vârsta de 19 ani.

Poetul, carea străbătut infernul concentraţionar “iniţiindu-se întru trăiri” având în suflet o licărire purificatoare, care şi-a scuturat, „petală cu petală, anii din floarea tinereţii prin închisorile de la Suceava, Jilava, Gherla, Poarta Albă, Cavnic şi Baia Sprie”, a găsit acum momentul să evadeze din viitor.

„Evadând din viitor” este şi titlul ultimului său volum, cel cu care şi-a marcat, la începutul anului 2010, împlinirea vârstei octogenare.

Semnatar al mai multor cărţi („Dincolo de azi”, „Coşmar în noaptea veacului”, „Revelaţia trinităţii”, „Clopoţei de lună”, „Conştient de pericolul înfrângerii”, „Evadând din viitor” şi al unei antologii de autor), Vasile Pînzariu, care şi-a şlefuit darul versificării în închisoare călăuzit de Ion Caraion (despre care spunea că i-a „oferit prietenia şi îndrumările necesare introducerii în tainele metaforei poetice”), a devenit, „în lirica bucovineană contemporană - aşa cum remarca scriitorul Ion Drăguşanul - una dintre cele mai cinstite şi mai sincere voci prin care străluminează suferinţele reale ale naţiunii ca memorie, ca iniţieri, ca atitudine”.

Cetăţean de Onoare al municipiului Suceava, onorat cu Trofeul Bucovinei şi cu Certificatul de Martir al Spiritualităţii Româneşti în Bucovina (alături de alte câtev