Campionatul nostru cel troglodit a mai dat o dată cu oiștea-n gard. Lepefistele din liga mitică au avut și în etapa cu numărul 26 același discurs al fotbalului de repetenție. Atunci când Victor Pițurcă și alți observatori cinstiți ai încăierării interne au afirmat că avem o competiție de hazna, profitorii șmecheriei ieftine au sărit ca arși. Dragomir a spart ciulini cu fundul pe la toate televiziunile, susținând că avem un fotbal bun rău de tot. Rămasul în milițienism și-a argumentat discursul prin rezultatele unor echipe românești în cupele europene. A vorbit Dumitru Dragomir despre Unirea Urziceni. Dar a uitat să spună că vorbește la căpătâiul unui mort. A vorbit despre CFR Cluj. Altă echipă care își petrece prezentul în chinuiala mediocră a jumătății de clasament. A mai vorbit și despre Vaslui sau Oțelul Galați. Formații care, de asemenea, sunt chinuitele îndepărtării de frumoasele amintiri.

Argumentele gomosului președinte s-au subțiat astfel către singura echipă mai oxigenată a momentului. Steaua! Iată însă că și Steaua, după ce și-a consumat ambițiile europene, coboară spre o evidentă acalmie a jocului. Evoluțiile steliștilor de la Galați, din meciurile cu CSMS Iași și Rapid au avut parcă ceva din plictiseala alrgătorului fără concurență. Și, atunci, când adevărurile fac praf minciuna, ce mai rămâne din mult prea lăudatul nostru campionat? Doar golănie maximă, scandal, o defilare mojică a impostorilor și umilințele la care sunt supuși practicanții onești ai jocului.

Meciul Rapid – Steaua a ținut capul de afiș al ultimei etape. Și fotbalul, atât cât s-a jucat, a fost la el acasă. Echipierii Stelei aveau motivarea poziției de lideri autoritari. Rapidiștii doreau să demonstreze că demnitatea funcționează și atunci când este prigonită de sărăcie. Iar aceste premise puteau căpăta conturul unei frumoase împliniri în realitate dacă momentul nu