Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, în piaţa trasată la 1831 – care avea să se numească, după Războiul de Independenţă, Piaţa Victoriei –, a apărut o clădire bizară, un palat cu turnuleţe şi "brizbrizuri" diferit faţă de tot ce exista la acea vreme în Bucureşti. Edificiul era privit ca o bizarerie arhitectonică şi îi aparţinea lui Grigore Sturdza, supranumit "Beizadea Viţel".
Până la 1878, când avea să primească denumirea Piaţa Victoriei, acest loc era numit "Capul Podului" datorită faptului că aici se termina Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei). Existenţa acestui loc se leagă de Şoseaua Kiseleff deoarece, la 1831, planul de sistematizare a zonei, impus de generalul rus Pavel Kiseleff, a inclus şi ceea ce avea să fie mai târziu Piaţa Victoriei. De altfel, jurnalistul Grigore Ionescu face o bună descriere a zonei: "Este o piaţă vastă, deschisă şi de formă neregulată, tăiată în 1831 odată cu Şoseaua Kiseleff. (…) Din ea pleacă în toate direcţiile opt străzi de lărgime şi importanţă deosebite".
Citeşte mai multe pe ringincentrulvechi.ro
Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea, în piaţa trasată la 1831 – care avea să se numească, după Războiul de Independenţă, Piaţa Victoriei –, a apărut o clădire bizară, un palat cu turnuleţe şi "brizbrizuri" diferit faţă de tot ce exista la acea vreme în Bucureşti. Edificiul era privit ca o bizarerie arhitectonică şi îi aparţinea lui Grigore Sturdza, supranumit "Beizadea Viţel".
Până la 1878, când avea să primească denumirea Piaţa Victoriei, acest loc era numit "Capul Podului" datorită faptului că aici se termina Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei). Existenţa acestui loc se leagă de Şoseaua Kiseleff deoarece, la 1831, planul de sistematizare a zonei, impus de generalul rus Pavel Kiseleff, a inclus şi ceea ce avea să fie mai târziu Piaţa Victoriei. De altfel, jurnalistul Gri
