Semnale sunt. Din ce in ce mai multe si din ce in ce mai clare. O buna parte dintre masurile anuntate in ultimele luni de ministrul liberal al Sanatatii deranjeaza diverse zone din breasla medicala si anumite interese de afaceri. Ministrul Eugen Nicolaescu si-a facut deja destui dusmani.
Dar de ce Nicolaescu, altfel un politician care cunoaste bine metabolismul electoral, isi asuma riscul de a se pune rau cu atat de multi si in acelasi timp?
Inainte de a fi ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu este politician, iar pentru un politician este esential sa-si tina electoratul cald. Cu orice ocazie si la orice intalnire, Eugen Nicolaescu repeta obsesiv ceea ce a devenit formula sa magica: „anul 2013 va reprezenta un an al schimbarilor fundamentale intr-un sistem sanitar care are nevoie de o reforma profunda”.
Aceasta mantra poate fi interpretata in doua feluri: fie ca acea minciuna care repetata de o mie de ori devine adevar, fie ca o incercare de a pregati poporul pentru schimbarea ce va sa vie. In viitorul apropiat vom afla care dintre cele doua este cea corecta.
Intotdeauna insa, alaturi de aceasta formula magica, ministrul Nicolaescu tine sa adauge ca „banii sunt putini. Asta este. E asa de greu de inteles?”
E greu de inteles, domnule Ministru. Mai ales atunci cand camuflam realitatea dupa un deget subtire.
Caci 2013 nu este doar anul schimbarilor fundamentale, ci si anul in care sistemul public de sanatate din Romania a intrat in faliment. Diferenta fata de anii anteriori este ca, in 2013, guvernul Ponta a promis sa plateasca datoriile de 800 milioane de euro pe care statul roman le are la companiile farmaceutice.
Grav subfinantat si subtiat de coruptie, sistemul public de sanatate nu poate rezista unei asa lovituri. Asta o stie si premierul Victor Ponta si ministrul Eugen Nicolaescu.
