În ultimii ani, păşunile din Maramureş au înghiţit circa 15 milioane de RON. O sumă imensă, din care probabil ar fi putut fi hrănite toate animalele fermierilor maramureşeni vreme de un an. Pe ce s-au dus banii? Nu ştie nimeni.
Badea Vasile are 70 de ani. Ţine vaci dintotdeauna. Şi, de când se ştie, le paşte pe păşunea comunală. În era ceauşistă, când dictatorul avea obsesia îmbunătăţirilor funciare, badea Vasile şi ceilalţi săteni curăţau în fiecare primăvară păşunea: săpau şanţuri, tăiau scaieţi, desecau. Gratis. Că doar de acolo îşi hrăneau animale.
Acum, pentru o muncă similară, nişte băieţi deştepţi încasează zeci de miliarde de lei vechi. Sume pe care badea Vasile nu le ştie nici citi şi nici nu le poate comenta altfel decât făcându-şi cruce şi strigând: „Tulai Doamne!”.
Povestea care îl îngrozeşte pe badea Vasile şi pe orice crescător onest de animale din Maramureş a început prin 2000, la Bucureşti, odată cu înfiinţarea Societăţii Naţionale Îmbunătăţiri Funciare S.A, o struţo-cămilă trecută prin subordinea mai multor ministere, agenţii, privatizată, arătată cu degetul şi râvnită. Miza? SNIF exploata o suprafaţă de teren de incintă de aproximativ 2 milioane de metri pătraţi, delimitată în peste 300 de incinte amplasate în toate judeţele ţării, deţinea peste 350 de clădiri şi peste 800 poziţii de construcţii speciale, precum şi o gamă largă de utilaje şi mijloace de transport specifice lucrărilor de construcţii, instalaţii şi echipamente auxiliare, echipamente de udare etc.
În paralel, funcţiona şi Administraţia Naţională a Îmbunătăţirii Funciare, care gestiona banii pentru amenajări funciare, desecări de păşuni etc. De fapt, până la aderarea la UE, ANIF a lucrat, în baza unui acord de încredinţare directă pentru lucrările de specialitate, cu Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare (SNIF).
De alt
