”Cele mai îngrozitoare cuvinte din limba engleză sunt: sunt de la guvern și sunt aici să vă ajut” – Ronald Reagan
Vineri, 12 aprilie 2013, în vreme ce toată lumea se pregătea pentru un sfârșit de săptămână însorit și liniștit, s-a întâmplat. Atacul statului atotputernic asupra unor raporturi economice pur private, anunțat în noiembrie 2012, a avut loc, până la urmă. La apus, când nimeni nu se aștepta, autoritatea publică a statului a trecut granița care o separa de economia de piață și a mărșăluit cu bocancii săi peste libertatea de a contracta și peste principiul economiei de piață.
Acest asalt nu s-a petrecut prin acte de violență, cum ar putea sugera cuvintele mele de mai înainte, ci printr-o aparent nevinovată publicare în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.25/10 aprilie 2013 (”OUG 25/2013”), care își propune să reglementeze vânzarea spațiului publicitar al televiziunilor dar care, practic, interzice vânzarea en gros a acestui spațiu sau intermedierea vânzării sale de către agențiile de media. Consiliul Concurenței emisese, în decembrie 2012, un aviz negativ cu privire la posibilitatea de a prevedea restricții și interdicții aupra vânzării de spațiu publicitar și am comentat asupra acestor aspecte pe blogul meu, la începutul acestui an. Ordonanța de urgență din noiembrie-decembrie 2012 nu a mai fost publicată și, ca atare, nu a mai intrat în vigoare. Am crezut și eu, ca și alții, că guvernul a înțeles că nu aceasta este soluția pentru rezolvarea problemelor din industria publicității. Trebuie să recunosc că am fost exagerat de optimist iar publicarea recentă a OUG 25/2013 a venit să spulbere acest optimism.
Așa cum se procedează în orice atac eficient și așa cum spun regulile strategiei militare, adoptarea și publicarea în Monitorul Oficial a OG 25/2013 au fost făcute fără niciun avertisment – nimeni nu a știut că se va
