În noaptea de 14 spre 15 aprilie s-au împlinit 101 ani de la tragedia din 1912, când cel mai mare pachebot din lume până la acea dată, Titanic, s-a ciocnit de un iceberg şi s-a scufundat în Oceanul Atlantic.

Titanicul a plecat din portul Southampton într-o zi de miercuri, 10 aprilie 1912, la orele 12, cu intenţia de a cuceri pentru Anglia distincţia ‘Cordonul Albastru’ pentru cea mai rapidă călătorie cu vaporul peste Atlantic. Avea la bord 2224 persoane, dintre care 325 erau cazate la Clasa I; 285 la Clasa II şi 706 la Clasa III. Echipajul număra 908 persoane. În noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, transatlanticul a ajuns în apele din Terra-Nova, la 400 de leghe marine de ţărm. La ora 23:40, cei doi mateloţi de veghe i-au speriat pe ofiţeri cu mesajul alarmant: ‘iceberg drept în faţă’. Secundul Murdoch a avut la dispoziţie mai puţin de un minut pentru a reacţiona. El a decis să oprească imediat vasul şi să îl deplaseze înapoi, cu toată viteza. În acest mod, a reuşit să evite coliziunea frontală, însă nu a reuşit să oprească vasul complet, iar prora s-a izbit de iceberg. După coliziune, de pe puntea de comandă părea că vasul a scăpat cu bine. Însă fochiştii şi inginerii au văzut apa năvălind în cala vaporului.

Căpitanul a poruncit să se coboare bărcile de salvare. Operatorii au transmis fără întrerupere SOS. A trecut prin apropiere un alt vapor, dar, fiindcă pe Titanic nu erau decât rachete luminoase de întâmpinare, căpitanul celuilalt vas i-a salutat cu semnale albe şi a plecat mai departe. Înspăimântaţi, mulţi pasageri au sărit pur şi simplu în apa rece.

În jurul orei 1, prora era deja sub apă. După 2 ore şi 40 de minute de la impactul cu icebergul, mai exact la ora 2:20, vaporul s-a rupt în două, pe mijloc, şi s-a scufundat, la aproape 1.600 kilometri distanţă de destinaţia finală. 1.563 de oameni s-au înecat. Nava Carpathia, aflată în apr