Printre multele lucruri cu care îmi umplu timpul cînd sînt prea sărac ca să mă îmbăt în oraș se numără și serile de boardgame-uri cu prietenii, pentru că îmi permit măcar să mă îmbăt acasă. Chestia e că, orice ai juca, la un moment iese scandal. Dacă joci Monopoly, e un punct cînd cineva acuză pe cineva că a furat de la bancă și îl face cu ou și cu oțet, de zici că-i Vântu.
Așa se distrug prieteniile. La scrabble te cerți pe valabilitatea unui cuvînt. Trebuie să-i explici omului juma’ de oră că „prehoniție” nu există în DEX, chiar dacă l-a citit el undeva. Dar nimic nu-i mai frustrant decît atunci cînd joci rummy. Pentru că la rummy e întotdeauna prietenul ăla care nu pricepe niciodată complet regulile jocului. E punctul în care începi să te întrebi dacă nu cumva ai în gașcă un retardat, fiindcă tot ce mai lipsește e să se înece cu o piesă și e bun de dat la școala specială.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013
Printre multele lucruri cu care îmi umplu timpul cînd sînt prea sărac ca să mă îmbăt în oraș se numără și serile de boardgame-uri cu prietenii, pentru că îmi permit măcar să mă îmbăt acasă. Chestia e că, orice ai juca, la un moment iese scandal. Dacă joci Monopoly, e un punct cînd cineva acuză pe cineva că a furat de la bancă și îl face cu ou și cu oțet, de zici că-i Vântu.
Așa se distrug prieteniile. La scrabble te cerți pe valabilitatea unui cuvînt. Trebuie să-i explici omului juma’ de oră că „prehoniție” nu există în DEX, chiar dacă l-a citit el undeva. Dar nimic nu-i mai frustrant decît atunci cînd joci rummy. Pentru că la rummy e întotdeauna prietenul ăla care nu pricepe niciodată complet regulile jocului. E punctul în care începi să te întrebi dacă nu cumva ai în gașcă un retardat, fiindcă tot ce mai lipsește e să se înece cu o piesă și e bun de dat la școala specială.
Publicat în Cațavencii, nr. 14(92), 2013
