Piața românească de publicitate este săracă, iar pe ea se bate un număr de televiziuni nejustificat de mare, economic vorbind.
Harnic numai la ordonanțe de urgență și la dat din gură, actualul guvern a aplicat un croșeu sângeros industriei de publicitate prin OUG din 12 aprilie 2013 care modifică Legea Audiovizualului. Prin aceasta sunt drastic limitate capacitatea de negociere a agențiilor de publicitate cu radiodifuzorii și câștigurile din industria publicității. International Advertising Association (IAA) a transmis public îngrijorarea că hotărârea Executivului „este de natură să afecteze în mod negativ funcţionarea normală şi competitivă a industriei de marketing, media şi comunicare“, adică un domeniu 100% privat, și a anunțat că examinează căile legale de atac pentru a anula ordonanța. Uniunea Agenţiilor de Publicitate din România (UAPR) a semnalat modul complet netransparent în care s-a acționat, fără consultarea industriei, și a anunțat că va sesiza Comisia Europeană, solicitând comisarului pentru justiție, Viviane Reding, un punct de vedere în legătură cu „modul abuziv în care Executivul a decis să intervină în piața serviciilor media audiovizuale“. Până și președinta CNA, Laura Georgescu, a recunoscut că pentru versiunea actuală a ordonanței Consiliul Național al Audiovizualului n-a fost consultat. Ca să nu o ia politic peste spinare, a adăugat că decizia e bună.
De ce atâta agitație? Fiindcă agențiile de publicitate, cele care negociau discounturi cu televiziunile, sunt obligate prin ordonanță să dețină împuternicirea scrisă a radiodifuzorilor, iar spațiul publicitar va fi practic plătit de beneficiar televiziunii care, la rândul ei, plătește agenția de publicitate pentru intermediere. Mai mult, orice rabat sau avantaj tarifar acordat de radiodifuzor trebuie să figureze pe factura emisă beneficiarului final
