O familie din Valea de Brazi - Uricani, încearcă din răsputeri să obţină un drum de acces normal către casă. Acum, lasă maşina la baza gardului fostei mine şi urcă în gospodăria proprie pe o scăriţă de lemn!

Marioara Filimon a demarat demersurile pentru a obţine drept de servitute prin curtea fostei mine Valea de Brazi, acum desfiinţată. Terenul oricum a fost al lor înainte de construcţia clădirilor administrative, iar un drum de acces spre gospodăria lor i-ar scuti de multe neplăceri. Acum intră cu maşina până la baza gardului de beton care delimitează incinta fostei exploatări de gospodăria lor, o lasă acolo, bătută de vânt şi ploi şi, pe o scăriţă de lemn se caţără până în curte. Mai este o cale de acces, mai ocolită, dar uliţşa este atât de îngustă încât nici o căruţă mai răsărită nu se poate strecura, nicidecum o maşină. Iar ca să lărgească uliţa ...nici vorbă. Asta ar însemna să dărâme casa sau acareturile vecinilor. „Am fost la primărie, am vorbit cu domnul primar şi i-am spus că avem nevoie de drum de acces. I-am spus şi de uliţă şi a zis să afcem servitute. Dar acolo e casă, e grajd, iar oamenii nu şi le pot demola. Am avea nevoie pe aici, prin curtea fostei mine, mai ales că a fost proprietatea noastră, să avem şi noi un drum de acces”, spune localnica. Singura speranţă ar putea veni din partea Primăriei Uricani, care deţine acum amplasamentul, mai ales că terenul oricum nu este folosit. Iar oamenii aşteaptă un răspuns favorabil din partea edililor, care studiază încă problema.

Mina, doar o amintire!

Povestea oamenilor începe când s-a construit mina Valea de Brazi. Terenul a fost împrejmuit, au apărut clădirile administrative, iar la ei nu s-a mai gândit nimeni. L-a mai rămas o uliţă îngustă, prin spatele casei. „Şi dacă intră o maşină mică, nu mai poate ieşi. Lemne dacă vrem să ducem cu maşina, nu putem. Le basculăm lângă gard şi le urcăm c