Într-o bună zi, mai precis prin 1995, Dan-Nicolae Constantin n-a mai vrut să fie inginerul tehnolog specializat în mașini-unelte, absolvent de Politehnică și, prin pile, relații, cunoștințe, s-a angajat ca referent de specialitate III în MAE.

În cazul de față, “referent” înseamnă că tatăl său a fost diplomat de carieră dincolo de Cortina de Fier, iar “de specialitate”, că tătânele său a fost ofițer acoperit DIE. În perioada 2000-2004, D.-N. Constantin a activat ca secretar III în cadrul Misiunii Permanente a României la Viena, o altă specialitate din trusoul ofițerilor acoperiți din ambasade, timp berechet cât să se împrietenească la cataramă cu Mihai Răzvan Ungureanu, fost director general – emisar special al Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, din 2001 până în 2003, iar între 2003-2004 fost coordonator-adjunct al Inițiativei de Cooperare Sud-Est Europeană.Prieteșugul cu MRU îi va prinde bine. Când, din decembrie2004, MRU va fi numit ministru de Externe, D.-N. Constantin va fi uns, prin mărinimia acestuia, consilier diplomatic la Directia Generală Resurse Umane a MAE. De la înălțimea acestei noi specialități, D.-N. Constantin și-a angajat vărul șomer în Spania, pe Nicolae Nisiparu, în rangul de șef al personalului Consulatului României din Castellón de la Plana și l-a mutat într-un apartament pe Avenida Valencia s/n, esquina Rambla de la Viuda – 12006 Castellón de la Plana, în reședința oficială a consulatului. D.-N. Constantin continuă să alunece pe șleaurile lăsate de MRU. În 2011, este numit, la recomandarea acestuia, consul general interimar la Consulatul General al României la Szeged, oraș unde, în 2003, M.R. Ungureanu a fost membru al board-ului științific al Centrului pentru Politici de Securitate. Din iulie 2012, după numirea lui Ioan Fodoreanu în funcția de consul general la Szeged, D.-N. Constantin continuă să fie consilier diplom