Leonhard Euler s-a născut pe 15 aprilie 1707, în Basel (Elveţia), La puțin timp după nașterea sa, familia s-a mutat la Riehen, Elveția, unde Euler și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei. Părinţii săi au fost apropiaţi ai lui Johann Bernoulli, unul dintre cei mai faimoşi matematicieni ai acelei perioade. În 1720, la numai 13 ani, Euler intră la Universitatea din Basel, unde a studiat filosofia. În 1726, la doar 19 ani, Leonhard Euler și-a luat doctoratul cu o teză referitoare la propagarea sunetului. În 1727, Euler s-a mutat la Sankt Petersburg, unde a fost cooptat să lucreze la Academia Imperială de Ştiinţe, unde i s-a acordat Marele Premiu al Academiei Franceze de Științe pentru rezolvarea unei probleme referitoare la dispunerea optimă a catargelor unei nave. Tânărul matematician a învăţat rapid limba rusă, însă a fost obligat să părăsească imperiul când a venit la putere Petru al II-lea, care nu agrea oamenii de ştiinţă din alte ţări. Ajuns la Berlin în 1741, la propunerea lui Frederic cel Mare al Prusiei, Leonhard Euler a început cea mai prolifică perioadă a vieţii sale, în care a scris 380 de articole, 200 de scrisori pe teme ştiinţifice şi două cărţi de analiză matematică O mare nenorocire îl lovește în anul 1735: își pierde complet vederea la un ochi. În 1766 s-a reîntors în Rusia, dar a orbit complet. Totuși, chiar și în această situație el a continuat să creeze lucrări de o excepțională valoare științifică. Pe 18 septembrie 1783 a încetat din viață, fiind înmormântat în cimitirul luteran din Sankt Petersburg. Leonhard Euler a lucrat în aproape toate ramurile matematicii, printre care geometrie, trigonometrie, algebră, analiză şi teoria numerelor. Acesta a introdus noţiunea de funcţie matematică şi a fost primul care a notat cu „f(x)” aplicarea funcţiei f numărului x. Tot el a introdus notaţiile pentru funcţiile trigonometrice, litera e pentru baza loga