Istoricul german Joachim Fest a publicat in anii 70 o carte intitulata “Stapanii celui de-al Treilea Reich”. Cred ca este nevoie de lucrari care sa vorbeasca riguros, competent si cat mai bine documentat, despre stapanii Romaniei comuniste. Despartirea de trecutul totalitar presupune cunoasterea modului cum a functionat sistemul, care au fost parghiile sale institututionale si umane. Raul s-a incarnat in situatii concrete, a fost infaptuit de indivizi in carne si oase. Dictatura comunista nu a fost impusa și dirijata de ființe extra-terestre.

Instituțiile comuniste (partidul, securitatea internă și externă, guvernul, cenzura, planificarea, ideologia, “sindicatele”, tribunalul suprem, tribunalele militare, armata cu a sa Direcție Politică Superioară, UTC, UASCR, miliția și sectoriștii, ministerul agriculturii, al sănătății, Ministerul Învățământului, Departamentul Cultelor) aveau conducători cu nume precise și cu atributii clar definite în direcția consolidării și reproducerii regimului totalitar. Unii se ocupau cu intimidarea, deportările, arestările, temnițele, lichidările fizice. Alții s-au specializat în întemnițarea (“prelucrarea”) minților. Secțiile CC (inclusiv ceea ce ani de zile a fost Secția Administrativ-Politică, Secția Gospodărie ori Secția Internațională) erau conduse de șefii de secție, “indrumați” de secretarii CC. Care, la rândul lor aveau adjuncți. Urmau “rotițele birocratice”, instructorii. Instructorii nu erau “experti”, ci specialisti in supraveghere, control si actiuni punitive. La nivel județean, se reproducea structura aparatului central. Și tot așa, la nivel municipal, comunal etc. Un furnicar al supravegherii, îndoctrinării și condiționării represive. Comisia Controlului de Partid (devenită sub Ceaușescu Colegiul Central de Partid) a fost o instituție terorizantă, cu președinți, vicepreședinți, membri, activiști-anchetatori. Ziarul