E bine să ştim că "Spovedania pentru învinşi" - o carte cu puţin peste 100 de pagini - a apărut în 1929, la Paris, ca parte integrantă a unei trilogii cu titlu generic "Spre altă flacără". Cu celelalte două volume, "Soviete 1929" şi "Rusia nemachiată", formează o carte masivă, impunătoare, de 700 de pagini.

Panait Istrati semnează întreaga carte, deşi doar primul volum îi aparţine, celelalte două sunt scrise de doi dizidenţi, Victor Serge şi Boris Suvarin, mai mult antistalinişti decât antisovietici. Ei nu au nici renumele şi nici curajul lui Panait Istrati.

Lui nu-i pasă că semnează cărţi scrise de alţii, nu-i pasă de o anumită etică profesională. Cel mai important lucru era să spună adevărul despre Rusia sovietică, aşa cum îl înţelegea el. Restul... e literatură. Cartea a fost, neîndoielnic, un best-seller. Pe unii i-a îngrozit, pe alţii i-a entuziasmat. Ea nu avea cum - şi nici azi nu poate! - să fie citită cu indiferenţă. S-au tras tiraje suplimentare. Ediţia pe care noi am consultat-o era a treisprezecea. Ca trilogie nu a mai fost niciodată reeditată. Pentru ediţiile ulterioare a contat numai ceea ce a scris Panait Istrati, adică "Spovedania pentru învinşi". Adevărul e că, în epocă, nu puteai fi convingător, mai ales în Franţa, cu o broşură antisovietică subţire cât o carte de propagandă. Ideea de masivitate dată de cele trei volume are un rost temeinic, bine intuit de Panait Istrati. La o lectură atentă, cartea răspicat antisovietică este doar ceea ce a scris Istrati. Celelalte două, chiar dacă sunt scrise de inşi care cunoşteau din interior viaţa ruşilor, sunt doar cărţi de bună analiză statistică a societăţii sovietice la zece ani de la revoluţie.

Ei analizează citând date din presa sovietică Pravda, Izvestia, Trud. Sunt evocate "viaţa tragică a muncitorilor", industria şi productivitatea, în comparaţie cu industria occid