Şi, până la urmă, ce mare tragedie a zguduit Iaşul, de a ajuns să fie subiect de dezbatere, mult dincolo de limitele urbei, de graniţele neschengen-uite ale republicii, de au ajuns până şi românii de prin lume să intre la idei, unii că ar cam fi vremea să vină acasă, să facă un pic de ordine, alţii că, uite, nu prea mai au chiar nici un motiv să se mai întoarcă?!
S-au tăiat nişte copaci acolo, fie ei tei, castani, nuci sau ce-o mai fi fost! Aşa, şi? Oricum erau bolnavi, unii chiar bătrâni, alţi chiar venerabili, dar toţi făceau umbră degeaba Iaşului, care nici nu prea mai arată chiar a oraş!
Aşa, şi s-au mai furat şi nişte statui ale unora, de care mai nou nici manualele şcolare nu prea îşi mai amintesc, că oricum nu mai citeşte nimeni nimic, iar de învăţat, nici atât, cine dintre absolvenţii de facultate ori decât (sic!) de liceu, semianalfabeţi predestinaţi şomajului cronic, endemic, mai ştie cine or fi fost ăştia, alde Delavrancea, Porumbescu şi mai ales Gane!? Ori Ganea? Iar dacă nici ăştia, viitorul cu carte al neamului, nu are habar de nimic, de unde să ştie nişte amănunte de astea mai subţiri nişte borfaşi oarecare, care nu prea fac diferenţa dintre un capac de canal şi busturile mai cine ştie cui? Ba chiar am pune pariu că nici măcar poliţiştii locali, care ar fi trebuit să le păzească, nu prea aveau habar ce personalităţi or mai fi fiind prin galeria neamului! Edilii ştiu însă cu siguranţă cine mai binemerită la vreo statuie! Păi atunci, dacă nema’ putirinţă, ce mai chichirez gâlceavă?
Iar ăştia de una două se înghesuie să se tot protesteze prin piaţa publică din motive de resuscitare a societăţii zise civile, în afara grupurilor de interese politico-economice, evident ilegitime, e clar că au o anume predispoziţie contestară maladivă, de Gică contra, sunt doar nişte tineri naivi şi uşor manipulabili, care se aprind uşor fără să priceapă v
