- Social - nr. 74 / 16 Aprilie, 2013 Bine i-a mai fost padurii pe vremea bunicului. Omul o cauta cu drag, de bine si de trebuintele sale firesti. Era o industrie a constructiilor (arta si meserie), era si o industrie a mobilei (tot o arta si o meserie), iar hartia mancatoare de paduri era atata cat "trebuia musai”. Cateva chitante marunte, cate o foaie pentru "minte, inima si literatura”, cate un calendar pentru "a da zilei ce merita”, o biblie pe viata, si carti cumparate si "cetite” de nu-ti venea sa le lasi din mana. Astazi, omul modern face treaba, cu sau fara de voie, dependent de hartie (de documente mai mult sau mai putin necesare). Pentru ca – nu-i asa? – traim in vremea unui progres tehnic fara precedent, in care tehnica informatiei ne asigura "on line” tot ce dorim sa stim, ar trebui ca hartia consumata de omenire sa fie in scadere. Lucrurile insa evolueaza invers. De teama unor erori, din lipsa de talent pentru comunicare verbala, din nevoia de a pastra "spre vesnica pomenire” tot ce este legat de bani si, nu in ultimul rand, pentru a da de lucru celor care nu sunt in stare de altceva, societatea moderna se acopera cu munti de hartie, care mai devreme sau mai tarziu se sfarsesc in ghenele de gunoi. Chiar nu stim "la tona” cate hartie se consuma in Romania. Stim doar ca luna trecuta am primit in cutia postala 67 de pagini A4 fara sa-mi fie de "vreo hazna”, am adus acasa trei cutii de carton, cateva zeci de pungi si mi-am cumparat articole din hartie, circa doua kilograme, din care imi pastrez doar o carte de 300 de grame. Pentru diferite servicii care ma privesc, au fost tiparite 14 coli A4, din care imi sunt necesare doar patru chitante cat palma. "Trusoul” de clasa I a nepoatei mele cantareste sase kilograme (din care patru le poarta zi de zi), iar al celei de clasa a V-a, 15 kilograme, din care sase "le are la pachet” cand se pregateste pentru scoala. T