În şedinţa sa din 10 aprilie 2013, Guvernul României a adoptat Ordonanţa de urgenţă nr. 25/2013 pentru modificarea şi completarea Legii audiovizualului nr. 504/2002.

Monitorul Oficial nr. 208 din 12 aprilie 2013 se grăbeşte s-o publice.

Excepţie făcînd Hotnews, nici un aşezămînt media – site, ziar, televiziune mai mult sau mai puţin de ştiri – n-a dat atenţie evenimentului.

Adoptarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 25/2013 a trecut practic neobservată.

Prin raportare la acest eveniment, cel rutier, de duminică, în care Traian Băsescu, devenit din Conducător de ţară, Conducător auto, a luat proporţiile unei mutaţii geologice de genul scufundării în Marea Neagră a Carpaţilor de Subcurbură.

Cu acest prilej, mi-am dat seama că presa noastră e alcătuită nu numai din procurori anticorupţie (aşa cum s-a văzut din contestarea numirilor la Parchete), dar şi din agenţi de circulaţie.

Duminică, analiştii de toate culorile politice şi de toate interesele financiare, deveniseră, cu toţii purtători, de ţignal de intersecţii, gata să ia telespectatorilor carnetul.

Şi, totuşi, adoptarea Ordonanţei de Urgenţă nr. 25/2013, prin care se modifică Legea audiovizualului, impune nu numai critici de pe poziţia agenţiilor de publicitate, dar şi proteste vehemente de pe poziţia statului de drept, despre care se spune că ar exista în România.

Trec cu vederea că Ordonanţa a fost adoptată pe şest, fără a fi consultat măcar CNA.

Sub glorioasa conducere a Laurei Georgescu, fostă funcţionară a Guvernului Ponta, Consiliului Naţional al Audovizualului i-a căzut placa dentară. Nu poate nici măcar mîrîii, d-apoi hămăi, la un astfel de act arbitrar al Guvernului, pentru că riscă să se vadă că are un hău acolo unde, de regulă, stau dinţii.

Mă opresc însă la abuzul comis de Guvernul Ponta prin adoptarea unei Ordonanţe de urgenţă în domeniul atît de vast, atît d