Câteva date esențiale creionează profilul, așezarea și statornicia comunei Beliu, comună care se situează în zona de contact a Câmpiei Teuzului cu Dealurile Mărăuşului, pe râul Beliu și care se întinde pe o suprafaţă de 3.695 ha.
* Are în componenţă satele: Beliu – sat reşedinţă de comună situat la o distanţă de 77 km faţă de municipiul Arad, Beneşti, Bochia, Vasile Goldiş (denumirea anterioară a localităţii a fost Lunca Teuzului), Secaci, Tăgădău.
* Populaţia comunei numără în jurul a 3.300 locuitori, covârșitoarea majoritate – 90,9% fiind români, precum și maghiari, rromi, ucrainieni şi alte naţionalităţi şi populaţie nedeclarată.
* Economia comunei este una predominant agrară dar alături de agricultură, industria materialelor de construcţii, industria uşoară, industria lemnului şi nu în ultimul rând mica industrie reprezentată de activitatea micilor meşteşugari, au ponderi importante în economia comunei.
* Potenţialul turistic de natură antropică al comunei, este extrem de atractiv. Muzeul „Emil Lăzureanu“ din Beliu – cu colecţiile sale de sticlărie (glăjărie); etnografie: compusă din obiecte ceramice, textile, lemn, costume populare; arheologie; istorie şi ştiinţele naturii precum şi biserica de lemn (1725) din Secaci, cu colecţia de icoane pe sticlă, toate sunt obiective turistice de mare valoare.
* Prima atestare documentară a localităţii Beliu datează din anul 1332. Satul Beneşti este atestat documentar în anul 1828, Bochia în anul 1552, Lunca Teuzului (Vasile Goldiş) în anul 1588, Secaci în anul 1580 şi Tăgădău în anul 1552.
* Pe teritoriul comunei a existat o cetate de pământ numită Beland, stăpânită de Menumorut cel Înţelept şi care, în anul 1541 a fost ocupată de turci, iar în perioada 1599-1601 a fost stăpânită de Mihai Viteazul. În 1711 cetatea a fost asediată de austrieci, în prezent fiind vizibile doar urme a
