Ne-au ajutat Cel de Sus și inspirația arbitrilor, jucătorilor, staff-urilor tehnice. Cu înțelepciune, trecurăm peste (încă) un problematic Rapid-Steaua în Giulești. Era cît pe ce ca “Bricheta 2” să aprindă alte și alte patimi grave în societatea fotbalistică, la fel cum “Țigareta 2”, poștită în curtea lu’ Dinamo, spre sfîrșitul anilor ’90, a băgat mediul politic în boală. Bine că, acum, la faza asta, nu s-a lăsat cu urmări și mai contondente. Asta ne mai lipsea. Într-un fel, ca stimul pentru detensionare, a fost bine că Steaua e ca și campioană, iar Rapidul, ca de obicei, vai de mămica lui, joacă doar pentru farmecul vieții. Adică: fără obiectiv, fără bani.

Totuși, rămînînd naivi, nu ne putem reprima încă o dată întrebarea: cum poate un așa-zis suporter să fie atît de tîmpit, cretin și idiot? De ce dai, bă, cu bricheta-n cap la jucători? Vrei să te lași de fumat, ai? Atunci, du-te matale frumos la pîrnaie, nu pe stadion, moșule! Zău, rămîne un mister. Sînt momente speciale, cînd rapidistul devine cioară, cînd romii se țigănesc. E un prilej numa’ bun pentru cefele groase și sumanele negre ale altor galerii să declanșeze atacul. Din brichetă-n brichetă, ușor ajungi la bolovani, bîte și săbii în freză. Nici nu mai știi de la cine a început războiul de întoarcere în Evul Mediu.

Deși nu vom fi nemți niciodată (Doamne-ajută!), e recomandabil să mai giniți un ochi pe Bundesliga – cel mai tare campionat, zicem noi, la ora actuală. Dincolo de fotbalul frumos, acolo se predă și o lecție de civilizație. E o lecție ce desfide golănelile și rasismele de la Rapid-Steaua, dar o contrazice pînă și pe Tante Merkel, cu afirmația ei că multiculturalismul e mort. Păi, dacă n-ați aflat, hai să vă zicem cu cine i-am bătut noi, Bayern, pe ăia de la Nürnberg, orașul cu Procesul. Au înscris tinerii noștri bavarezi: Boateng, Gomez, Rafinha și Shakiri.

Publicat în Cațav