Minune mare părea să se anunţe cu ceva vreme în urmă în sistemul nostru judiciar! Se arătau semne că sistemul ar năzui să se scuture din interior şi să-şi găsească antidotul de a se lecui de nefastele ingerinţe de ordin politic. Nu de alta, dar tot bătând monedă pe tema sacră a „independenţei” justiţiei, garantul Constituţiei le-a cam hrănit procurorilor şi judecătorilor iluzia că actul de justiţie, ca şi promovările în parchete, judecătorii, tribunale, curţi de apel, până sus la Consiliul Superior al Magistraturii trebuie să se săvârşească natural, pe criterii strict profesionale, fără oameni puşi politic în posturile de decizie. Şi uite-aşa, prin februarie a.c., peste 1.600 de judecători de la instanţele din toată ţara s-au obrăznicit să nu mai admită aranjamentele oculte de la CSM şi să ceară revocarea unora ca Ghica, Dănileţ şi chiar a procuroriţei Hăineală din funcţiile deţinute în acest organism. Era pentru prima dată în istoria justiţiei române când se întâmpla o asemenea răzmeriţă pornită de jos în sus, încurcând aranjamentele lui Traian Băsescu, el însuşi un puşcăriabil mai de soi, de a-şi pune oamenii fideli la cârma sistemului judecătoresc. Credul cum sunt, mi-am imaginat că „fronda” în masă a magistraţilor împotriva băsiştilor din CSM va aduce binefăcătoare prefaceri. Pe zi ce trece, observ că afronturile, constestările din adunările generale ale instanţelor teritoriale au fost doar un foc de paie. Oana Schmidt Hăineală n-a fost clintită din funcţia în care cu asistenta tătucului Republicii Române a fost înălţată. Contestaţii Dănileţ şi Ghica, revocaţi acum şase săptămâni, sunt pe punctul de a reveni în CSM. Mişcarea reformatoare din sistem s-a fâsâit.

De vreo săptămână, în sistem face ceva valuri revolta procurorilor din Direcţia Naţională Anticorupţie, „coalizaţi” împotriva manierei în care cele două entităţi republicane - preşedintele