Care este rostul vieţii? Cine e Dumnezeu şi ce vrea de la noi? Ce ar trebui să facem pentru a ne fi bine şi, mai ales, ce înseamnă bine? Există aşa ceva?

De-a lungul timpului reprezentanţii de stimă ai diferitelor domenii ontologice au încercat să ofere posibile răspunsuri întrebărilor de mai sus, fiecare venind cu propriul stil de a-şi explica condiţia. Istoria de până acum stă sub greutatea sutelor de interpretări fundamentale fie ele sub formă de religie, de filosofie, de ştiinţă. Şi întrebarea de bun simţ pe care şi-o pun persoanele cu bun simţ este următoarea: adevărul a fost deja spus, sau urmează să fie? A fost deja atins, sau nici măcar o sfărâmă din providenţa autentică n-a fost percepută? Răspunsul este unul mult mai simplu decât aşteptările noastre: fiecare clipă pe care o petreci în viaţă acordă posibilitatea tâlcuirii conţinutului şi sensului ei. Fiecare persoană, lucru, întâmplare pe care o, îl şi iară, o întâlneşti, îţi dă şansa să nu fii sigur de semnificaţia reală. Există suspiciunea, există misterul şi mai se află ceva, există îndoiala. Să ai discernământul, să foloseşti acest cadou, îndoiala, şi eşti mult mai aproape de adevăr. Nu fi blocat, strâns, reţinut de siguranţa unui anumit lucru sau altul. Îndoiala îţi oferă şansa tatonării spaţiului şi timpului din jurul tău, îmbogăţindu-ţi viaţa de diversitate în alegeri, interpretări şi mai ales în adevăr. Pentru că realitatea aşa cum o percepe majoritatea, îţi prezintă existenţa unui adevăr singur, iar prin forma individuală pe care acesta îl are, devine unul limitat de propriile legi aferente. Îndoiala, varietăţile de adevăr îţi dau ocazia experienţei a numeroase feluri de percepţie a mediului înconjurător. Îţi dau puterea de a fi mai multe persoane în una singură, de a învăţa într-o viaţă cât trei, patru, cinci, şase indivizi la un loc. Să nu ne înţelegem greşit. Una este să nu crezi în n