„…azi îţi scot ochii cu ei”, cam acesta ar fi leitmotivul dihoniei liberale, despre care nu-mi face nici o plăcere să scriu, iar dacă totuşi o fac, este dintr-un motiv cât se poate de obiectiv – s-a tot afirmat în ultima vreme, la mai multe televiziuni & posturi de radio, că PL-ul ar fi, nici mai mult, nici mai puţin, „partidul intelectualităţii unioniste”; or, pus în situaţia unui „intelectual unionist”, mă simt – după ieşirea la rampă a reformatorilor, din 12 aprilie, şi contraofensiva preşedintelui inamovibil, dl Mihai Ghimpu, din 13 aprilie curent – în situaţia cetăţeanului turmentat care se întreabă: „Eu cu cine (mai) votez?”

Să se reducă, aşadar, doctrina liberală la o pereche de cercei, fie şi cu perle – care, între noi fie vorba, nu-s totuşi floare la ureche! –, pe care nici măcar nu preşedintele PL-ului i-a făcut cadou distinsei doamne Ana Guţu, ci mai mulţi colegi de partid?! (Sau la un borcan cu „pătlăgele marinate”?! Sau la „banii daţi cu recipisă pentru Vocea Basarabiei”?!...) Dintre toate tinichelele ce le-au fost atârnate de gâtul „puciştilor” (şi el, cuvântul, din acelaşi arsenal), de la trădători la KGB-işti, fraza lui Dorin Chirtoacă (de unde până unde, speranţa de reformare a PL-ului?!) care l-a înfierat cu dangaua pe veteranul mişcării pentru eliberare naţională, dl Ion Hadârcă, cum că nu se va mai putea uita cu aceiaşi ochi la documentarele despre prima Mare Adunare Naţională, dat fiind că aceasta este prezidată de „omul Moscovei” Ion Hadârcă, mi s-a părut ABSOLUT MONSTRUOASĂ, mai cu seamă fiind ieşită din gura unui om politic care la acea vreme, adică în august 1989, mai purta încă cravată pionierească. Dacă derapajele verbale, şi nu numai, ale inamovibilului lider PL nu mai miră pe nimeni în ultimul timp, „luarea prăjinii” de către tânărul primar general este un semn descurajator pentru toţi cei care aştept