Totuși, vine primăvara! Un semnal de luat în seamă: a-nceput campania de peticire a ulițelor. Biata mea stradelă din Copou e șvaițer! Dar iată că oprește un camion, coboară ditamai echipa de muncitori, este adus de cine știe unde, zdrăngănind, un compresor, vine, apoi, o măgăoaie cu asfalt aburind – ce mai, gata, s-a terminat cu mizeria, cu hârtoapele, cu glodul. Îl întreb pe asfaltorul-șef cum de se formează craterele din carosabil. Răspuns: apa, iarna, înghețul. Iar întreb: în tot vestul Europei nu vezi centimetru de asfalt peticit. Acolo nu-i apă, iarnă, îngheț? Ridică din umeri.
În trei sferturi de ceas, groapa ajunge mai netedă decât obrazul unei adolescente, numai că echipa... își strânge catrafusele și se pregătește de plecare. Nu-mi vine să cred ochilor: cum vine asta? De ce nu astupați și groapa de alături? Și celelalte 77? Răspuns: fiindcă nu-s ale noastre. Asta, da; e groapa noastră, mai veche, i-a venit rândul. Noi suntem de la apă-canal. Celelalte-s gropile primăriei. O să vină, cândva, altă echipă. Or să aducă alt compresor. Altă mașină cu asfalt. Adevărat, și astea-s utilajele primăriei, dar acum prestează servicii plătite de noi. Astupă găurile noastre. Fiecare bortă, cu managementul ei! Aferim!
*
Primăvara sporește și hărmălaia. Nu s-a învrednicit nimeni să includă, în lista drepturilor omului, şi dreptul la linişte, deşi-i o componentă esenţială a existenţei lui homo sapiens şi un atribut cert al libertăţii persoanei. În clipa în care te agresează un zgomot parazit, ţi se încalcă dreptul legitim la a fi tu însuţi, cu trăirile, opţiunile şi exclusivităţile tale. Un om ce s-a desăvârşit într-o elevată lume a sunetelor, Yehudi Menuhin, crede chiar că liniştea e-un factor formator, desprins din „Cartea facerii”: „Liniştea naşte ceea ce-i viu şi durează. De fapt, liniştea este cea care ne conectează la univers şi la infinit. Es
