Paştele înseamnă pentru fiecare dintre noi un moment de reîntoarcere la tradiţii, la origini şi la obiceiurile vechi de sute de ani. Deşi trăim în secolul vitezei şi nu mai avem răbdare sau timp să ne conformăm vechilor tradiţii, există şi zone unde acestea au rămas neschimbate: la sate.
De aceea, în fiecare an preferăm să petrecem Paştele în mediul rural, pentru a trăi cu adevărat bucuria Învierii, nu doar ca un prilej de petrecere, distracţie, ci şi din punct de vedere spiritual. Paştele în acest mic sătuc din nordul Gorjului (Seuca), înseamnă o evadare din lumea agitată a marilor oraşe şi un adevărat paradis al naturii.
Totodată, este şi un prilej ca satul să se umple din nou de lume, fiindcă sute de fii ai satului, răspândiţi prin toate colţurile ţării şi lumii, revin la vatră, iar bătrânii sunt pentru câteva zile din nou înconjuraţi de copii şi nepoţi. Ca şi în alte zone ale ţării, şi aici există tradiţii specifice, care sunt moştenite de sute de ani şi încă se respectă de către bătrâni (mai ales în Săptămâna Mare).
Începând de luni, pentru a fi iertaţi de păcatele săvârşite în timpul anului, oamenii poartă haine de doliu, pe care le vor schimba în noaptea de Înviere cu unele noi. Satul păstrează câteva tradiţii deosebite pentru Joia Mare, anume: în această zi oamenii merg la biserică pentru a se spovedi şi împărtăşi, iar tradiţia spune că cine doarme la prânz în joia mare, va fi leneş tot anul (mai ales femeile).
Tot joi este şi ziua de pomenire a Morţilor (ultima din Postul Mare), iar oamenii duc la biserică mâncare şi băutură pentru a se sfinţi şi a se da de pomană. De asemenea, se spune că morţii se întorc la casele lor, iar oamenii aprind focuri mari pentru spiritul morţilor. Se coc colacii, pasca şi se vopsesc ouăle (vor ţine tot anul), iar în curţi se aşează scaune pe care să se odihnească sufletele morţilor.
Tot această
