Mulţi dintre cei cărora li s-a spus la şcoală povestea lui Gheorghe Cârţan, cunoscut mai ales sub numele de Badea Cârţan, şi l-au închipuit arătând ca un ţăran blând, cu barba şi pletele albe, îmbrăcat în costum popular.
Alte persoane care au auzit de Badea Cârţan l-au păstrat în minte aşa cum era el înfăţişat într-o poză din 1899, reprodusă pe un timbru filatelic: un bărbat falnic, aflat în pragul senectuţii, cu pălărie, cu mustaţă zburlită şi privire aprigă, purtând sarică, iţari şi opinci, iar în mâna stângă-un toiag de oier.
Din aceste pricini, surprinzătoare este o fotografie, ce însoţea un text comemorativ, publicată de cotidianul „Adevărul”, din data de 25 august 1936, la un sfert de veac după moartea celebrului călător. Aici, Badea Cârţan aduce mai degrabă cu un viguros actor holywoodian, distribuit într-un film cu gladiatori!
Născut în 1849 în satul Cârţişoara, din judeţul Sibiu, cioban autodidact, Badea Cârţan a luptat întrega sa viaţă pentru independenţa românilor din Transilvania şi pentru unirea lor cu Vechiul Regat: nu putea pricepe nici în ruptul capului rostul „graniţei drăceşti” care separa cele două teritorii unde se vorbea aceeaşi limbă. În consecinţă, vreme de trei decenii, transportă prin vămi cu pasul, aducând în straiţă, din Regat, peste 200.000 de cărţi.
În 1877, îşi donează turma de oi armatei române şi pleacă la luptă, ca voluntar, în Războiul de Independenţă. Dar isprava pentru care a devenit celebru a fost alta. În data de 3 ianuarie 1896 , părăseşte pe jos satul natal, şi se îndreaptă spre Roma, trecând prin Timişoara, Budapesta, Tirol, Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna.
După 45 de zile, ajunge, seara târziu, în faţa mult visatei Columne a lui Traian, din Oraşul Etern. Îşi aşterne în preajmă şi adoarme. A doua zi, alarmată de trecători, presa din Roma titrează: „Un dac a coborât de pe columnă!”. Est
