Nu știu de ce Victor Ponta s-a lepădat de rudenia cu actualul ministru al justiției, Robert Cazanciuc, când știa că oricum se va afla dacă este sau nu rudă. Era mult mai cinstit să spună ceea ce a spus până la urmă, că ministrul este însurat cu o verișoară de-a premierului, că doar nu murea lumea și oricum se va spune că și-a pus în funcții neamurile sau colegii de facultate…
Dacă o luăm în sensul strict juridic, într-adevăr Cazanciuc nu este rudă cu Ponta, ci doar nevasta sa, care nu are nici un grad de rudenie cu soțul său, adică cu ministrul justiției… Căsătoria este o comuniune în care partenerii se aleg între ei, pe când familia nu poți să ți-o alegi, așa ți-o dă Dumnezeu. Chiar dacă o să mă înjure doamnele, mă bucur că a fost numit un bărbat la justiție, pentru că am observat că ori de câte ori a fost la acest minister numit un bărbat parcă scandalurile au fost mai estompate, iar în situațiile în care ministerul a fost condus de o femeie acolo s-au întâmplat adevărate păruieli.
Curioasă a fost părerea președintelui, care nu cu mult timp în urmă nu avea o părere prea bună despre actualul ministru și care a avut puterea să recunoască că părerea aia proastă a fost greșită și s-a repezit să ne-o spună și nouă fără să-și cupleze mintea la limbă. Nu e primul caz de acest gen, dar oricum strategia președintelui adoptată în ultimul timp, aceea de a-și cere scuze pentru anatemele aruncate asupra unor oameni, este îngrijorătoare cu atât mai mult cu cât mă gândesc că informațiile îi sunt furnizate de consilieri sau de structuri ale statului. În aceste condiții, n-am văzut nici o demisie a unui consilier care i-a furnizat informații greșite…
Repoziționarea sa față de guvernul Ponta aproape cu 180 de grade s-a văzut mult mai bine la ceremonia de numire a ministrului justiției, când președintele tam-nesam a început să laude guvernul pentru performanțele
