„Intre cele doua parti pozitiile sunt foarte apropiate dar divergentele sunt foarte profunde”. Cu aceste cuvinte mestesugite a anuntat Inaltul Reprezentant UE pentru Politica Externa si de Securitate, lady Cathy Ashton, esecul negocierilor sarbo-kosovare desfasurate sub egida europeana. Ele sugereaza ca impasul ar tine de detalii, reamintind, insa, ca tocmai in detalii se ascunde diavolul. Avem de a face dinnou cu „realismul diplomatic” al birocratiei bruxelleze, experta in potrivirea unghiului sub care realitatea este devoalata in asa fel incat amenintarile sa fie ocultate spre a favoriza optimismul de circumstanta. In ciuda acestei maiestrii, limbajul de lemn al euro-birocratilor nu poate ascunde mentinerea dezacordului in chestiunile esentiale si nici incapacitatea diplomatiei europene de a duce la depasirea lui.

Pe cat de regretabila este lipsa unui acord sarbo-kosovar pe atat ea pune in lumina nevoia aducerii de noi idei si de noi actori in procesul de constructie a consensului prin mediere si prin bune oficii. Vechile initiative ca si vechii catalizatori par a fi obosit; daca nu s-au epuizat cu totul. Aceasta nu inseamna inlocuirea UE sau eliminarea sa din mecanismul de negociere. UE este imposibil de inlocuit intrucat nu numai pentru Serbia si Kosovo, ci pentru ansamblul societatii vest-balcanice, pentru toate comunitatile etno-culturale, natiunile si entitatile politice din regiunea Balcanilor de Vest, ea este singura care poate oferi o perspectiva palpabila si relativ apropiata de libertate, securitate, justitie, prosperitate si demnitate, in cadrul unei democratii tran-nationale pan-europene la care toate au vocatia de a adera si pe care cu toate au posibilitatea sa o construiasca. Spre deosebire, insa, de cazul statelor central europene, pentru Balcanii de Vest modelul european si integrarea europeana nu sunt argumente suficient